Labirintul mintii

"Cea dintai (ideea) este prototipul,cea de pe urma(lumea lucrurilor) numai copia lor."

Oamenii -ca niste prizonieri legati intr-o pestera ,ei nu pot privi inapoi si nu vad lumina soarelui din sapte,in fata lor vad doar umbrele obiectelor si propria lor umbra,proiectate pe peretii pesterii..Zadarnic vom privi de exemplu ,lucrurile frumoase sau faptele virtuoase ,daca nu ne vom adanci pana la cunoasterea ideei de frumos in sine sau a ideii metafizice de dreptate.

Omului ii vine greu sa se desprinda de cunoasterea superficiala a lucrurilor ca umbre si sa se adanceasca pana la cunoasterea esentelor.Smuls cu forta din pestera si adus la lumina soarelui ,prizonierul nu este in stare sa vada nimic.Lumina il orbeste.Pentru a fi in stare sa cunoasca esentele,prizonierul trebuie mai intai sa isi obisnuiasca ochii cu lumina.

"Ideile mereu exista si nu devin nicicand,iar lucrurile sunt in devenire,dar nu exista niciodata"

Scrisoare I

Nu stiu cum as putea incepe acest blog,insa stiu cat de greu mi-a fost sa imi afisez primele cuvinte probabil datorita fragilitatii mele in raport cu corespondenta.Ma intrebam zilele trecute si as vrea sa va intreb si pe voi,nu cumva lumea ar fi mai diferita ,mai creativa si mai fericita daca s-ar accentua corespondenta prin scrisori ,vederi etc?Oare prin modul acesta cuvintele si gesturile simple ar fi mult mai apreciate? Si nu ar mai fi necesar sa facem chestii pompoase pentru a evidentia cat de mult ne dorim sa transmitem anumite urari de bine,sau anumite intrebari,carora le-am accorda mai multa atentie,nu un simplu send cu abrevieri.Totusi comoditatea si comfortul imbraca oamenii in superficialitate..nu demult citisem un aforism al lui Voltaire in care scria"De doua mii de ani se tot vorbeste impotriva luxului,in versuri,in proza,si totusi a fost iubit dintotdeauna".Oara e chiar asa?Ce ne face cei mai fericiti?Luxul sau un gest oferit cu bunatate...?